Atunci când drumul se închide.

Când priveşti în urmă şi priveşti la prezent, te pot urmări nenumărate gânduri. Şi, fulgerător, ne-am deschis ochii într-o realitate ce nu este decât adevăratul prezent.

Sigur că sunt reglementări şi poziții sociale pe care le respectăm şi privim rațional majoritatea dispozițiilor. Dar sufletul nostru ne vorbeşte ceva? Sau mai lăsăm inima să-şi deschidă vocea ei directă şi să ne reamintească despre existența noastră pe pământ? Zic aceasta deoarece ne-am deprins să vedem lucrurile doar cu ochi matematici, statistici, critici, politicoşi, reci, religioşi şi părtinitori.

Un drum închis, pentru că nu ne mai întâlnim la părtăşiile din adunare.

Un drum închis, pentru că nu mai avem posibilitatea să organizăm o „simplă” evanghelizare.

Un drum închis, pentru că timpul părtăşiei este blocat, obstrucționat, amendat şi suspendat.

Şi pentru că nu poate nimeni să garanteze finalul acestor lucruri în cea mai scurtă perioadă (după cum nu a ştiut nimeni a anticipa o astfel de plagă), nu doresc să-mi expun credința unor nădejdi false, atitudini spartane, intelectualism ateu. Sau unor acte lipsite de discernere îmbinate cu fanatism.

Atunci când drumul se închide, drag creştin, se închide pentru salvarea ta. Cred că finalitatea lucrurilor aparține totdeauna lui Dumnezeu. Dar pentru că Dumnezeu conduce istoria întreagă, El ştie timpul potrivit şi de a produce izbăvirea finală a credincioşilor. Chiar dacă noi nu ne mai vedem străini şi călători pe pământ, Isus doreşte să nu uităm căci, într-adevăr, suntem străini şi călători. Un confort prea mare ne provoca mari pagube spirituale. De ce să ne mai lase Domnul doar zile „cu soare”? Nu în necaz se face inima mai bună? Sunt convins că pe mulți oameni, Dumnezeu îi salvează de la multe păcate prin această încercare.

Atunci când drumul se închide, creştine, este pentru trezire spirituală. Majoritatea am auzit despre vestitul evanghelist Leonard Ravenhil. Acesta s-a rugat mai mult decât mii de creştini la un loc să se declanşeze o trezire spirituală. Şi chiar de nu a văzut-o cu ochii lui, s-a rugat până la final cu acelaşi foc.

Mă uimeşte (dar şi sperie) modul „diplomat” al credinciosului de astăzi: adică, atâtea necazuri, boli, sciziuni eclesiale, legiferare de legi obscure în societate, tolerare a păcatului….iar acum, LUPTA CU O CIUMĂ, şi noi? Nu vrem trezire spirituală?! Vrem să ajungă „cuțitul la os”, şi atunci, să strigăm şi noi ca evreii: „Templul Domnului! Templul Domnului….(nimic rău nu ni se poate întâmpla!)”

Când nu ne mai dorim trezirea spirituală şi nu ne mai doare inima pentru această generație în care trăim, să nu fim cumva un creştinism care doar zicem că trăim… Drum închis, pentru o trezire drag creştin.

Atunci când drumul se închide, Dumnezeu vrea să deschidă un „drum” mai bun spre El. Credea profetul Ilie că în urma biruinței de pe Carmel va vedea o națiune total diferită. Surpiza mare a fost că Izabela s-a pus în mijlocul drumului. Şi Ilie? Fugi în izolare să scapi de ea!!!( o femeie ca Izabela era sigur mai devastatoare ca o ciumă) Dar prin faptul că drumul s-a închis pentru Ilie, a fost deschis unul dintre cele mai frumoase momente ale Vechiului Testament: prezența lui Dumnezeu prin acel susur blând şi liniştit.

Creştine drag, Hristos doreşte să-ți vorbească prin acel susur al Duhului Sfânt. E o luptă crâncenă! Mâinile poate îți stau mereu pe telefon! E o problemă mare! Nu pierde toate minutele din zi fără să aştepți glasul lui Dumnezeu a-ți vorbi. Aceste zile să nu le considerăm doar excepții în normalitatea care o ştim şi oricum va reveni. Dacă aceste zile sunt o anticipare şi pregătire pentru zile mult mai dificile? Atunci avem nevoie de o legătură mult mai strânsă cu Dumnezeu!! Suntem în „izolare” pentru că dincolo de legile statului, Dumnezeu vrea să ne deschidă o legătură şi mai profundă cu El. Fii sigur de aceasta! Nu te uita la atitudinea sumbră a „Izabelei.” La un simplu vânt trimis de Domnul, va cădea sub piciorul lui Iehu, trimisul Domnului.

Drumul e închis, dar nu blocat pentru a intra în prezența lui Dumnezeu!

Să strângem ulei în vas şi să mijlocim mai departe pentru vindecare şi trezire în creştinismul din România, Europa şi întreaga lume.

Maranata!

Publicat de lelasamuel

"...vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu." F.Ap. 20:24b

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: